Absolventi de marca
Acad. Augustin Buzura s-a născut în 1938 în Berinţa, comuna Copalnic Mănăştur. Absolvă Colegiul Naţional „Gh. Şincai” în 1955 şi Facultatea de Medicină Generală din Cluj în 1964, cu specializarea în psihiatrie. Debutează în revista „Tribuna” în 1960, iar în 1963 publică volumul de povestiri „Capul Bunei Speranţe”. Ulterior se consacră în exclusivitate romanului: „Absenţii” (1970), „Feţele tăcerii” (1974), „Orgolii” (1977), „Vocile nopţii” (1980), „Refugii” (1984), „Drumul cenuşii” (1988), „Recviem pentru nebuni şi bestii” (1999). I se decernează Premiul Uniunii Scriitorilor (1970; 1974; 1980), Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (1977). Din 1990 devine preşedintele Fundaţiei Culturale Române, iar între 2003 – 2004 este preşedintele Institutului Cultural Român.
Acad. Vasile Gheţie (1903 – 1990) s-a născut la Berinţa, comuna Copalnic Mănăştur. După absolvirea Facultăţii de Medicină Veterinară din Bucureşti îşi susţine, în 1928, doctoratul, urmat de stagii de specialitate şi cercetări la Budapesta şi Leipzig. Parcurge toate treptele universitare până la titlul de profesor universitar titular la catedra de anatomie comparată de la Facultatea de Medicină Veterinară din Bucureşti (1945 – 1973). Începând cu anul 1955 este membru corespondent al Academiei Române, iar în 1962 devine Doctor Honoris Causa al Universităţii din Leipzig. Vasile Gheţie este membru a numeroase insituţii internaţionale: Academia de Ştiinţe din New York, Asociaţia Mondială a Anatomiştilor Veterinari, Societatea Regală de Medicină din Londra, Asociaţia de Patologie Comparată din Paris. Ulterior devine şi membru titular al Academiei Române. Autor a peste 200 de lucrări publicate în ţară şi în străinătate, Vasile Gheţie îşi fructifică cercetările şi în opt studii de anatomie cu aplicaţie în arheologie. Totodată, acad. Vasile Gheţie este iniţiatorul şi conducătorul şcolii româneşti moderne de anatomie comparată.
Acad. Marius Porumb, critic de artă şi istoric, se naşte în 1943 la Grozeşti, judeţul Lăpuşna în Republica Moldova. În 1961 este absolvent al Colegiului Naţional “Gh. Şincai”, iar în 1966, al Facultăţii de Istorie şi Filosofie, Universitatea Babeş-Bolyai. În anul 1973 devine doctor în istorie, specialitatea istoria artei. Din 1985 este membru al Institutului Magna Graecia din Taranto – Italia, între 1990-1992 – membru al Comitetului Naţional al Muzeelor şi Colecţiilor. Din 1996 este vicepreşedinte al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. Totodată este fondator şi redactor responsabil al revistei de artă medievală “Ars Transilvaniae”. De-a lungul timpului ocupă funcţia de preşedinte la diferite asociaţii: “Ars Transilvaniae” – România, Asociaţia pentru Relaţii Culturale între România şi Italia (ARCRI). Din 2001 Marius Porumb este preşedinte al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.
Acad. Mircea Flonta s-a născut în 1932, în comuna Supur, Satu Mare. Este un filozof român, profesor laFacultatea de Filozofie a Universităţii din Bucureşti, specialist în teoria cunoaşterii, epistemologie,filozofia limbajului. În perioada 1951–1955 urmează cursurile Facultății de Filozofie din București. Obţine doctoratul în filozofie în 1970 cu o lucrare despre epistemologia genetică, iar în perioadele1972–1973, 1985, 1991 a fost bursier Humboldt. A tradus din Hume, Kant, Wittgenstein, Popper, von Wright, Einstein, Kuhn, Russell, St. Toulmin și A. Janik.
Prof. Dr. Doc. Florian C. Ulmeanu s-a născut în comuna Ulmeni în anul 1903. După absolvirea studiilor liceale la Colegiul Naţional “Gh. Şincai” urmează cursurile Facultăţii de Medicină din Bucureşti, între 1922-1927. În anul 1932 obţine titlul de licenţiat al Institutului superior de educaţie fizică. Fiind preocupat de domeniul sportului, participă la mai multe cursuri de specializare la Berlin şi Paris. Devine doctor în ştiinţe al Universităţii din Paris cu teza „Efortul voluntar şi cronaxia”, iar Academia de medicină a Franţei îi conferă premiul Boulard pe anul 1936. Pe lângă organizarea primului Congres de medicină aplicată la educaţie fizică şi sport, în 1938, Florian C. Ulmeanu ne-a reprezentat ţara la numeroase congrese ştiinţifice desfăşurate în Paris, Bruxelles, Zagreb, Leipzig, Sofia, Viena, Moscova, Torino, Berlin, Praga, USA, Barcelona, Londra, Tokio etc. Activitatea sa ştiinţifică însumează un număr de peste 250 de lucrări publicate în ţară şi străinătate.
Dr. Aurel Buteanu s-a născut în 1904 în Şomcuta Mare. În 1922 absolvă cursurile Colegiului Naţional “Gh. Şincai”. Urmează studiile universitare la Facultatea de drept din Cluj, unde îşi va lua şi doctoratul în ştiinţe politice şi economice. La 1 Decembrie 1918 a participat la adunarea de la Alba Iulia. Preocuparea sa în domeniul publicistic se reflectă în numeroasele colaborări la „Adevărul literar şi artistic”, „Cele trei Crişuri”, deţinând apoi funcţia de director al ziarului „Patria” din Cluj, precum şi funcţia de preşedinte al Sindicatului presei române din Ardeal şi Banat. Convingerile sale democratice au fost exprimate şi prin intermediul discursurilor susţinute în calitate de parlamentar, între anii 1932 – 1933. Aurel Buteanu a întregit spaţiul cultural românesc cu lucrarea „Teatrul Românesc în Ardeal şi Banat” (1944) şi a tradus, de asemenea, peste 50 de titluri din literatura germană şi maghiară.
<_o3a_p>
Vida Gheza s-a născut în 1913, la Baia Mare. Între 1920-1930 urmează cursurile şcolii primare şi patru clase de liceu la Colegiul Naţional „Gh. Şincai”. În 1942 se înscrie la Şcoala superioară de arte din Budapesta. Prima expoziţie personală are loc la Bucureşti, în 1958, urmată de bienala de la Veneţia şi expuneri la Moscova, Cairo, Leningrad, Paris, Alexandria etc. Arta lui Vida Gheza se dovedeşte legată de oamenii şi obiceiurile locului: „Omul Nopţii”, „Fata Pădurii”, „Balada lui Pintea”, „Monumentul eroilor de la Moisei” etc.
Prof. dr. Dezideriu Duma s-a născut în 1906, la Tăuţii de Sus. După absolvirea Colegiului Naţional “Gh. Şincai” în 1924 urmează cursurile Facultăţii de Medicină din Cluj, obţinând titlul de doctor în medicină în 1929. Membru al Academiei de Ştiinţe Medicale, a deţinut un rol esenţial în restructurarea învăţământului neurologic. A participat la numeroase manifestări ştiinţifice în străinătate şi a desfăşurat o activitate impresionantă, publicând peste 300 de lucrări în reviste de specialitate.
Leon Prodan s-a născut în 1902, la Copalnic Mănăştur. A urmat cursurile Colegiului Naţional „Gh. Şincai”, iar între anii 1921-1927 a studiat medicina în Cluj, obţinând titlul de doctor. Pe parcursul carierei sale deţine mai multe funcţii: şef de laborator la Institutul de igienă şi sănătate publică din Cluj, igienist al oraşului Cluj, medic şef al Capitalei, medic şef al oraşului Cluj, şef al catedrei de igiena muncii. Activitatea ştiinţifică a prof. Leon Prodan se reflectă în peste 200 de lucrări publicate în ţară şi în străinătate, precum şi în participarea la o serie de congrese internaţionale.
Ioan Prodan s-a născut în 1904 în Copalnic Mănăştur. Absolvent al Colegiului Naţional „Gh. Şincai”, urmează Facultatea de Medicină în Cluj şi, ulterior, cursurile de specializare în igienă la aceeaşi facultate. Între 1939 – 1946 a condus activitatea medico-sanitară în judeţele Odorhei, Râmnicul Sărat şi Târnava Mare. În 1949 devine conferenţiar, apoi prodecan al Facultăţii de Medicină din Cluj, iar în 1962 este profesor universitar. In acelaşi an obţine titlul de doctor docent. Prof. Ioan Prodan a făcut parte din Comitetul de conducere al Societăţii de Igienă şi a fost preşedinte al Secţiei de Igienă a Filialei Cluj a Uniunii Societăţilor de Ştiinţe Medicale. Activitatea sa ştiinţifică s-a materializat în peste 80 de lucrări şi în elaborarea unor cursuri şi manuale.
Vasile Coţofan s-a născut la Berinţa în 1934. Urmează cursurile Colegiului Naţional „Gh. Şincai”, dovedind un talent de excepţie la desen. Între 1952-1957 urmează Facultatea de medicină veterinară, în cadrul căreia va deveni şef de laborator la Catedra de anatomie. Ulterior este transferat la Facultatea de medicină veterinară de la Iaşi ca profesor universitar. Pe lângă lucrările ştiinţifice notabile din domeniul medicinii veterinare, profesorul Vasile Coţofan se remarcă şi ca un artist de excepţie, printr-o serie de expoziţii personale sau colective.
Mircea Hrişcă s-a născut la Baia Sprie, în 1931. A absolvit Institutul de Arte „N. Grigorescu”, unde a fost elev al lui Corneliu Baba. Din anul 1963 a participat la numeroase expoziţii colective la Baia Mare, Cluj, Focşani, Bacău, Arad, Bistriţa.
Mihai Olos s-a născut la Ariniş, în 1940. Urmează cursurile Institutului Pedagogic din Cluj. Vocaţia sa de pictor şi sculptor declanşează debutul în 1962, în Baia Mare. Participă la numeroase expoziţii la Arad, Bacău, Suceava, Bistriţa şi în străinătate – Praga, Italia, Cehoslovacia, Ungaria.
Ioan Dragomir s-a născut în comuna Ariniş, în 1905. Din 1919 până la 1924 studiază la Colegiul Naţional „Gh. Şincai”. Urmează cursurile teologice la Gherla, unde rămâne ca profesor şi pedagog. Devine preot celib şi ocupă postul de paroh între anii 1932-1934 la Coştiui, Hoteni şi Ocna Şugatag. Este trimis la studii teologice la Strasbourg şi Roma, unde îşi ia doctoratul. După ce revine în ţară este numit protopop şi paroh de Satu Mare, apoi canonic al Capitatului Eparhial din Baia Mare. După ce Ardealul de Nord a fost eliberat de sub ocupaţie maghiară s-a implicat în reorganizarea şcolilor româneşti. Între anii 1948 – 1950 a fost consacrat episcop de Nunţiul Apostolic O’Hara. În 1950 este arestat, condamnat şi întemniţat până în 1964. După ce revine în comunitatea locală, începe să activeze în calitate de ierarh, colaborând şi cu alţi ierarhi pentru scoaterea din ilegalitate a Bisericii Române Unite.
Lucian Mureşan s-a născut în 1931 în Ferneziu – Baia Mare. Îşi completează studiile medii la Colegiul Naţional „Gh. Şincai”, după satisfacerea stagiului militar. În 1955 este primit, în mod excepţional, alături de 4 tineri greco-catolici la Institutul Teologic Romano – Catolic din Alba Iulia. În anul al IV-lea de studii acest grup de tineri este înlăturat, dar Lucian Mureşan îşi continuă în mod clandestin studiile, susţinându-şi examenele şi licenţa cu profesorii care mai erau în libertate. Este hirotonisit de episcopul auxiliar Dr. Ioan Dragomir al Maramureşului, în 1964, iar calitatea sa de preot o exercită clandestin. După decembrie 1989, Papa Ioan Paul al II-lea îl numeşte Episcop de Maramureş. În august 1994 a fost ridicat la treapta de mitropolit greco – catolic.
Ioan Groşan s-a născut în 1954, în comuna Satulung. Este absolvent al Colegiului Naţional „Gh. Şincai” în 1973 şi licenţiat al Facultăţii de Filologie a Universităţii din Cluj Napoca, în 1978. Volumele publicate – „Caravana cinematografică”, „Trenul de noapte”, „Planeta Mediocrilor”, „O sută de ani de zile la porţile Orientului” îl consacră drept unul dintre cei mai talentaţi scriitori ai generaţiei sale. I se atribuie premiul Uniunii Scriitorilor în 1985.